Scrisoarea lui Belerofon – Mitologia povestește că Belerofon, vestit erou din Corint, săvîrșind o crimă din greșeală, a fost nevoit să se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo se îndrăgostește de el Anteia, soția lui Proetus, dar Belerofon îi respinge iubirea. Răzbunătoare, Anteia îl denunță că a încercat s-o seducă și stîrnește astfel gelozia lui Proetus, care-l îndepărtează, trimițîndu-l la curtea socrului său Iobates, regele Likiei. Înainte de plecare îi dă lui Belerofon o scrisoare, așternută pe tăblițe bine pecetluite. Cînd Iobates îl întreabă pentru ce a venit, oaspetele îi întinde liniștit scrisoarea. Regele, citind-o, rămîne uluit, căci tăblițele cuprindeau sentința de condamnare la moarte a tînărului erou. Expresia „scrisoarea lui Belerofon” e folosită pentru a desemna situația unei persoane care, fără să știe, își duce propria osîndire, sau – mai frecvent – pentru a face aluzie la o recomandație înșelătoare. MIT.